Gentina Blog

Floriile – Intrarea Domnului in Ierusalim

Sarbatoarea Intrarii lui Hristos in Ierusalim este cunoscuta in popor sub denumirea de Florii. Parintele profesor Ene Braniste afirma ca aceasta sarbatoare se mai numea si Duminica aspirantilor la Botez, deoarece in aceasta zi catehumenii, care fusesera admisi la Botez, mergeau la episcop pentru a primi Crezul ca marturisire de credinta. Aceasta duminica a purtat si denumirea de Duminica gratierilor, pentru ca in cinstea ei, imparatii acordau gratieri.

Biserica vede in aceasta sarbatoare inaintarea lui Hristos spre jertfa de pe cruce. El putea sa evite moartea, insa, o primeste de buna voie pentru a o birui. Lui nu-i este impusa moartea ca o necesitate, asa cum ne este impusa noua. De aceea El moare pentru altii, nu pentru Sine. El nu avea pacatul imprimat in firea Sa, ca noi toti, pentru ca S-a nascut ca om prin voia Sa.

Existand din vesnicie ca Dumnezeu, El a luat firea omeneasca, dar a incadrat-o in ipostasul dumnezeiesc. Daca s-ar fi nascut ca orice om din pacat, prin pasiune omeneasca, ar fi murit pentru El si nu pentru noi. Ar fi ramas in moarte ca orice om, deci nu ar fi inviat. Intrarea in Ierusalim este o prefigurare a Intrarii in Ierusalimul ceresc. Astfel, nu intamplator noi cantam in noaptea de Pasti: “Lumineaza-te, lumineaza-te noule Ierusalim”.

In legatura cu acest eveniment, noteaza: “Spuneti fiicei Sionului: Iata imparatul tau vine la tine bland si sezand pe asina, pe manz, fiul celei de sub jug” (Matei 21, 5).

Floriile si manzul asinei

In interpretarea Sfintilor Parinti, asina preinchipuie poporul iudeu, in timp ce manzul prefigureaza neamurile care urmau sa fie chemate la credinta.

Aceasta interpretare este dreapta, pentru ca stim ca iudeii il vor prigoni pe Hristos si paganii Il vor primi. Cei mai multi dintre pagani vor fi purtatori de Hristos de-a lungul istoriei si vor intra cu El in Ierusalimul de sus, in Imparatia cerurilor.

“Acestea nu le-au inteles ucenicii Lui la inceput, dar cand S-a preaslavit Iisus, atunci si-au adus aminte ca acestea erau scrise pentru El si I le-au facut Lui”. In general, ucenicii au inteles foarte putin din ceea ce s-a intamplat cu Invatatorul lor pana cand El le-a sporit intelegerea (Luca 24,45) si Duhul lui Dumnezeu i-a luminat cu limbi de foc. Numai atunci au priceput ei toate lucrurile, aducandu-si-le aminte.

Sfantul Ignatie Brancianinov vede in “Manzul asinei” si altceva. Acest manz il descopera pe omul manat de pofte dobitocesti, lipsit de libertatea sa duhovniceasca, legat de impatimire si de obisnuinta vietii trupesti. Invatatura lui Hristos desface asinul de iesle, adica de implinirea voii pacatoase si trupesti. Dupa aceea, Apostolii aduc asinul la Hristos, isi pun pe asin hainele: pe el Se asaza Domnul si savarseste pe el intrarea in Ierusalim.

Asta inseamna ca dupa ce omul paraseste viata pacatoasa, este adus la Evanghelie si imbracat, ca in niste haine apostolesti, in cunoasterea lui Hristos si a poruncilor Lui. Atunci Se asaza pe el Domnul, aratandu-i-Se duhovniceste si salasluind duhovniceste in el, precum a binevoit a fagadui: “Cela ce are poruncile Mele si le pazeste pe ele, acela este cel ce Ma iubeste: si cel ce Ma iubeste, iubit va fi de Tatal Meu. De Ma iubeste cineva, a grait El, cuvantul Meu va pazi; si Eu il voi iubi pe el, si Ma voi arata lui; si Tatal Meu il va iubi pe el, si la el vom veni, si locas la dansul vom face” (Ioan 14, 21, 23).

Astfel, Hristos Se asaza pe insusirile firesti ale omului care s-a supus Lui, care si-a insusit invatatura Lui cea atotsfanta, si il aduce, sezand pe el, in cetatea duhovniceasca a lui Dumnezeu, in Ierusalimul al carui ziditor este Dumnezeu, nu omul.

Multimea Il primeste pe Mantuitorul in Ierusalim cu aceste cuvinte: “Osana Fiului lui David; binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului! Osana intru cei de sus!” (Matei 21, 9). Invierea lui Lazar era cauza careia i se datora, in cea mai mare masura, aceasta primire insufletita. Dar sa nu uitam, ca acelasi popor care-L slavise si-L primise ca pe un imparat, peste cateva zile va striga, incitat de farisei si de carturari: “Rastigneste-L! Rastigneste-L!”.

Evreii care participau la aceasta sarbatoare, asteptau de la Hristos sa fie un conducator care sa modifice situatia politica in folosul lor, si nu un Dumnezeu coborat printre oameni, spre a-i izbavi de pacat. E adevarat ca au existat si multi iudei care s-au daruit Domnului, crezand in El fara sovaiala.

Floriile si ramurile de salcie

Dupa modelul multimii din cetatea Ierusalimului care l-a intampinat pe Mantuitorul cu ramuri de finic, Biserica Ortodoxa a randuit ca in aceasta zi sa imparta credinciosilor ramuri de salcie binecuvantate. Ramurile de salcie simbolizeaza biruinta asupra mortii.

In duminica Floriilor, Biserica a randuit sa fie dezlegare la peste. In seara acestei duminici, incep deniile din saptamana Sfintelor Patimi.

Articol preluat integral…Crestin Ortodox

10 castele-hotel

Autor: Marius Comper

Câţi dintre noi nu şi-au imaginat, copii fiind, cum ar fi să locuiască într-un castel şi să se bucure de beneficiile vieţii unui monarh?

Dacă acum 100 de ani o astfel de dorinţă ar fi fost imposibil de îndeplinit, astăzi avem ocazia să ne concretizăm fantezia de a trăi într-un castel aşa cum o făceau regii de odinioară.

Pe măsură ce monarhia a pierdut din importanţă, unele castele ce au servit ca locuinţe familiilor nobile vreme de secole sunt acum accesibile şi cetăţenilor de rând. De la palate de lux la cetăţi medievale, vă prezentăm 10 dintre cele mai frumoase castele în care puteţi petrece un sejur de poveste.

Castelul Blairquhan

Construit între 1820 – 1824 pe locul unei cetăţi aflate atunci în paragină, castelul Blairquhan impresionează prin arhitectură, prin grădinile spaţioase şi prin ampla colecţie de artă.

Blairquhan este considerat de persoanele romantice din Scoţia drept unul dintre locurile cele mai potrivite pentru o nuntă ca în poveşti. Castelul i-a impresionat şi pe producătorii de la Hollywood, care au ales să filmeze aici pentru filmul The Queen, în care Hellen Mirren a interpretat magistral rolul reginei, recompensat cu premiul Oscar.

În salonul principal, o încăpere impunătoare cu o boltă de 18 metri, se poate intra pe oricare din cele 14 uşi. Pe lângă acestea, există alte 8 uşi false, proiectate de arhitectul scoţian William Burn pentru a păstra simetria încăperii. Unii istorici susţin că acest castel reprezintă prima clădire din Marea Britanie ce a introdus un concept de un lux absolut pentru anul 1820: toaleta situată în interiorul clădirii. Castelul are 16 dormitoare, 12 băi, 3 bucătării, o sală de biliard, o sală pentru tenis de masă şi multe alte facilităţi, totalizând 70 de camere dispuse pe 3 etaje.

Dacă doriţi să vă organizaţi nunta la Blairquhan, rezervarea vă costă 2.600 de lire sterline, aceasta incluzând accesul la muzeul castelului, la colecţia privată de artă şi la camera de jocuri.

Nu doriţi să vă căsătoriţi, dar vreţi să folosiţi castelul pe post de hotel? Se poate, dar cu o condiţie: hotelul nu acceptă decât grupuri de minim 8 persoane. Dacă reuşiţi să convingeţi încă 7 prieteni, aflaţi că o noapte la hotel costă 140 de lire sterline pentru o persoană. Capacitatea maximă a castelului este de 26 de persoane, însă alte 36 de persoane pot fi cazate în cele 8 vile de lux situate în apropiere de castel.

Blairquhan merită vizitat cât încă mai este posibil, deoarece proprietarul său este dispus să-l vândă pentru 4.850.000 de lire sterline, iar potenţialii cumpărători ar putea să-l transforme în reşedinţă privată.

Astfel, dacă aveţi drum prin Glasgow, nu uitaţi că acest monument istoric este situat la doar 50 de kilometri de aeroport. Nu veţi regreta vizita!

Château de Bagnols

Castelul din Bagnols a fost construit în secolul al XV-lea, dar cuprinde şi părţi ce datează de la o fortăreaţă mai veche, din 1221. Cetatea s-a degradat după cel de-al doilea război mondial, ajungând aproape o ruină. Anul 1987 a fost punctul de cotitură ce a reprezentat renaşterea castelului: proprietatea a fost cumpărată de un filantrop englez, Paul Hamlyn, a cărui soţie s-a implicat în restaurarea sa, transformând castelul într-un hotel de lux spectaculos. Renovarea s-a concretizat în costuri de 10 milioane de lire sterline şi a necesitat angajarea a 400 de specialişti în restaurări istorice.

Castelul păstrează toate elementele unei fortăreţe medievale tipice, de la şanţul cu apă şi turnurile semeţe ce protejau cetatea, la podul basculant ce permitea intrarea doar celor poftiţi. În interior, castelul reproduce stilul de viaţă al aristocraţilor francezi, de la paturile imense cu baldachin, la băile din marmură şi frescele renascentiste descoperite cu ocazia renovării. Locurile sunt limitate: sunt disponibile doar 21 de camere, dintre care 8 apartamente.

Situat în regiunea Beaujolais, celebră pentru vinul său, castelul încurajează oaspeţii să exploreze viile din apropiere. Vizitatorilor li se oferă gratuit biciclete cu ajutorul cărora pot explora regiunea în ritmul lor: pot vizita nenumăratele podgorii din zonă şi pot lua masa la restaurantele din zonă, ce sunt recunoscute de ghidul Michelin ca fiind printre cele mai bune din ţară.

Dacă doriţi ceva mai spectaculos decât mersul pe bicicletă sau plimbarea cu caleaşca, puteţi opta pentru un zbor cu balonul.

Frumuseţea sa de neegalat şi faptul că se găseşte la aproximativ o oră de mers cu maşina de aeroportul din Lyon fac din castelul Bagnols unul dintre cele mai populare hoteluri în rândul celor care doresc să trăiască o experienţă de neuitat. Se spune că Tom Cruise a fost atât de impresionat de şederea la Bagnols încât a dorit chiar să cumpere castelul, fiind refuzat de Lady Hamlyn. Aceasta a acceptat să se despartă de proprietate abia în 2007, când a cedat-o unui lanţ de hoteluri de lux pentru 17 milioane de lire sterline.

Palácio Hotel do Buçaco

Palatul Bussaco (Buçaco în limba portugheză) este considerat unul dintre cele mai frumoase hoteluri din lume. Situat în apropiere de Coimbra, palatul a fost construit pe locul unei foste mănăstiri carmelite şi a fost conceput pentru a servi drept reşedinţă de vară pentru regii portughezi. Începută în 1888, construcţia s-a încheiat abia în 1907, cu doar 3 ani înainte de revoluţia din 1910 în urma căreia Portugalia s-a declarat republică. Astfel, Buçaco este ultimul palat construit pentru regii portughezi.

Odată încheiată epoca monarhică în Portugalia, palatul a devenit hotel, fiind apreciat în întreaga lume pentru arhitectura sa unică şi pentru decoraţiunile în stil neo-manuelin, specific Portugaliei şi fostelor sale colonii. De asemenea, în hotel se păstrează în condiţii excelente multe tapiţerii, tablouri şi piese de mobilier din secolul al XIX-lea.

Hotelul este apreciat de cunoscători pentru faptul că oferă condiţiile de lux concepute pentru monarhi la tarife accesibile, comparabile cu cele ale hotelurilor obişnuite. De exemplu, cea mai ieftină cameră în palatul-hotel costă doar 105€ pentru o noapte.

Dacă alegeţi să înnoptaţi în acest hotel, nu rataţi şansa de a bea un vin de Buçaco. Apreciate de enologii din întreaga lume, excelentele vinuri concepute păstrate în pivniţa castelului sunt disponibile doar oaspeţilor acestui hotel şi nu se găsesc nicăieri altundeva.

Castelul Crom

Construit în 1840, Castelul Crom din Irlanda de Nord este considerat unul dintre cele mai frumoase clădiri istorice situate în arii naturale de interes. Accesul publicului în castel este restrâns, pentru că acesta este locuit şi astăzi de Lordul Erne.

Castelul este amplasat pe malul Upper Lough Erne, unul din cele două lacuri formate de albia râului Erne, râu ce poartă numele poporului irlandez menţionat de Ptolemeu în Geographia sa. Împrejurimile castelului reprezintă o zonă declarată rezervaţie naturală, în care se găsesc tise cu o vechime de peste 800 de ani despre care unii specialişti spun că sunt cele mai bătrâne exemplare din această specie. Cei ce au şansa de a pătrunde pe moşia Lordului Erne pot descoperi o oază pentru animalele sălbatice din zonă. Zona mai găzduieşte şi două specii rare de fluturi.

Dacă doriţi să experimentaţi viaţa în mijlocul naturii, dar totodată să trăiţi ca un lord, puteţi închiria aripa de vest a castelului. Pentru un grup de 6-8 persoane, tariful săptămânal este de 2.300 – 2500 de lire sterline, în funcţie în de sezon. Dacă nu doriţi să rămâneţi la castel atât de mult, aveţi posibilitatea de a închiria aripa de vest pentru un weekend, tarifele variind între 1.600 şi 1.900 de lire sterline pentru un grup de 6-8 persoane.

Fie că sunteţi pasionaţi de pescuit, de golf sau doar doriţi să vă bucuraţi de minunăţiile naturii şi să vă retrageţi din lumea modernă, zgomotoasă şi aglomerată, castelul Crom este destinaţia ideală pentru o vacanţă relaxantă şi revigorantă.

Castelul Eastnor

Interesul aristocraţilor din secolul al XIX-lea pentru perioada medievală a dus la construirea unor castele ce imitau arhitectura cetăţilor specifice epocii Evului Mediu. Un astfel de exemplu este Castelul Eastnor, a cărui construcţie între anii 1818 şi 1820 a necesitat o sumă colosală pentru acea perioadă, 85.000 de lire, echivalentul a 8.5 milioane de lire sterline în zilele noastre.

Castelul Eastnor este popular în rândul regizorilor, fiind gazda a nenumărate producţii BBC, dar şi a altor filme şi seriale. Aici a fost filmat recent un episod al emisiunii reality-show The Amazing Race. De asemenea, spaţioasa sală de ceremonii este adeseori folosită pentru baluri şi petreceri private. O tendinţă recentă este închirierea castelului de către companii în scopul sesiunilor de team building. Astfel, angajaţii pot conduce off-road, pot deprinde vânătoarea cu şoim sau pot concura în competiţii de tras cu arcul sau cu arma (nu în animale, ci în «porumbei» din argilă).

Proprietarii nu permit închirierea unei singure camere, aşa că dacă doriţi să petreceţi o noapte în castel, va trebui să-l închiriaţi pe tot. Dacă doriţi să organizaţi o recepţie de seară, închirierea castelului costă 2.300 de lire sterline. Doar cei ce închiriază castelul pentru o seară pot rămâne şi peste noapte, costul unei camere fiind de 260 de lire sterline. Rezervarea a cel puţin 5 dormitoare din cele 12 disponibile este o condiţie obligatorie.

Dacă doriţi doar să vizitaţi castelul, o puteţi face pentru 8.75 lire sterline. Merită vizitat şi parcul de 120 de hectare ce împrejmuieşte proprietatea, unde veţi putea vedea cerbi şi căprioare. Tot aici este amenajată o zonă de camping, iar pasionaţii de pescuit îşi pot încerca norocul pentru o sumă modică în lacurile ce aparţin de castel. Un alt punct de interes pentru pasionaţii de natură este parcul dendrologic al castelului.

Castello di Galeazza

Dacă vă pasionează istoria, dar nu neapărat luxul, atunci castelul Galeazza este perfect pentru dumneavoastră. Construcţie de secol XIV, castelul nu a fost transformat într-un hotel de 5 stele, ca alte asemenea bijuterii, ci a primit o destinaţie culturală.

Situat la 40 de minute de Bologna, castelul aparţine fundaţiei culturale Reading Retreats in Rural Italy, iar dacă doriţi să îl vizitaţi trebuie să fiţi membru al fundaţiei respective.

Nu vă gândiţi însă la Galeazza ca la un hotel — este mai mult decât atât. Oaspeţii gătesc împreună în bucătăria castelului (ingredientele, ce vin din grădinile castelului, sunt incluse în preţul camerei), iar băile sunt la comun. Concertele de pian, plimbările prin natură şi relaxarea în hamacuri completează experienţa minunată pe care oaspeţii o pot trăi la Galeazza.

Membrii asociaţiei vizitează castelul şi pentru că este un loc minunat în care se pot cufunda în lectură, având la dispoziţie o bibliotecă vastă. La Galeazza au loc şi alte activităţi culturale, precum concerte şi expoziţii de artă. Dacă doriţi să vă retrageţi în natură, într-un castel superb, unde aveţi şansa de a discuta despre ultima lectură alături de alţi oameni pasionaţi de cultură, Galeazza e destinaţia perfectă.

Schlosshotel Rosenau

Dacă sunteţi pasionaţi de istoria ascunsă a omenirii, trebuie neapărat să vizitaţi acest castel. De ce? Pentru că acest superb castel austriac a fost unul din locurile preferate de către masoni, găzduind pentru mult timp o lojă masonică. În timpul renovărilor efectuate în acest castel în anii ’70 au fost descoperite multe simboluri şi fresce masonice datând din secolul al XVIII-lea.

Se spune că Mozart, el însuşi mason, a ţinut neapărat să oprească la Rosenau în drumul său către Praga, fiind cucerit de frumuseţea castelului şi dorind să dialogheze cu fraţii săi masoni de la Rosenau.

Castelul găzduieşte astăzi un muzeu dedicat masoneriei, pe care îl puteţi vizita contra sumei de 5€. Veţi putea păşi în sala de iniţiere masonică, în templul în care aveau loc întâlnirile lojei acum mai bine de 300 de ani. De asemenea, veţi putea admira operele de artă în care sunt imortalizate personaje cheie ale masoneriei austriece din secolul al XVIII-lea.

Taj Lake Palace

Construit între 1743-1746 ca palat de vară al prinţului (Maharana) Jagat Singh II, Taj Lake Palace este astăzi unul dintre cele mai spectaculoase hoteluri de lux din lume. Situat pe o insulă de pe lacul Pichola, lângă oraşul Udaipur, Taj Lake Palace este considerat cel mai romantic hotel din India.

De-a lungul istoriei sale, palatul de marmură i-a găzduit pe Lord Curzon, Regina Elisabeta, actriţa Vivien Leigh şi pe soţia lui JFK, Jacqueline Kennedy.

Oaspeţii acestui hotel au parte de un tratament cu adevărat regal, angajaţii fiind descendenţi ai servitorilor ce au îndeplinit toate dorinţele monarhilor.

Castelul Lembeck

Wasserschloss Lembeck (Castelul pe apă Lembeck) reprezintă una dintre cele mai interesante destinaţii turistice din vestul Germaniei. Construcţia barocă datează din secolul al XV-lea, fiind extinsă şi renovată în secolul al XVIII-lea. Afectat de bombardamentele din cel de-al doilea război mondial, castelul a fost renovat şi deschis publicului în 1954.

În 1965, podul castelului a fost transformat într-un muzeu, restul clădirii devenind parte a hotelului Lembeck. Pivniţa a fost transformată într-un restaurant de lux, totodată servind şi drept galerie pentru picturile lui Hans Hubertus Merveldt.

Palatul Xara

Situat în cetatea medievală Mdina, fosta capitală a Maltei, palatul Xara este unul dintre cele mai apreciate hoteluri de lux din Europa.

Construit în secolul al XVII-lea ca reşedinţă privată a unei familii de nobili, palatul Xara este amplasat în centrul cetăţii, oferind o privelişte spectaculoasă asupra Oraşului Nobil, cum era denumit oraşul Mdina de către Cavalerii de Malta.

Oraşul are doar 11.000 de locuitori, iar faptul că Mdina este încă o comoară nedescoperită de turismul de masă a făcut ca acest hotel de lux să fie popular în rândul vedetelor de la Hollywood. Jennifer Aniston, Brad Pitt şi chiar fostul candidat prezidenţial american John McCain sunt câteva dintre celebrităţile ce şi-au petrecut vacanţele în Palatul Xara.

Hotelul pune la dipoziţia oaspeţilor doar 17 camere, fiecare cu un design individual.

Articol preluat integral…sursa..DESCOPERA

Expe Laos 2011: imaginile spectaculoase surprinse de speologii români!

Autor: Mihaela Stanescu

Expediţia “Expe Laos 2011″ a fost organizată de Asociaţia Geokarst Aventure sub patronajul Federaţiei Franceze de Speologie prin Comisia Relaţii şi Expediţii Internaţionale şi al Federaţiei Române de Speologie prin Comisia Explorări, în perioada 4-28 februarie 2011.

Expediţia s-a desfăşurat în Masivul Khammouane din partea centrală a ţării, pe valea Nam Hin Boun.

Obiectivul principal al expediţiei a fost explorarea sistemelor carstice înecate sau aerate situate în aval de peştera Konglor.

Explorarea în premieră a peste 10 km de galerii, din care mai mult de 5 km galerii prin scufundare.

Explorarea unui număr de 25 de peşteri şi resurgenţe.

Mai mult de 12 km de galerii topografiate.

Traversarea masivului Phouhin Namno, în premieră, prin peştera Nam Non (cea mai lungă din Laos), traversarea sifonului final prin scufundare şi ieşirea în junglă prin peşteră Tham Song Dang. După datele cunoscute până în acest moment, sistemul depăşeşte 32 de km, ca dezvoltare.

Explorarea celui mai adânc sifon din Laos, Khoun Houay Mouang. Explorările s-au oprit la cota -55 m în al doilea sifon (record de scufundare în Laos), galeria continuă să coboare.

Explorarea complexă prin scufundare tehnică a resurgenţei Puie Pu (Tham Pu). Au fost exploraţi încă 200 m între cota -40m şi -30m cu o adâncime maximă de -47m. Acum sifonul are 350 m şi necesită o scufundare lungă mai ales în zona adâncă. Explorările s-au oprit din cauza lipsei de echipament suplimentar. Galeria înecată continuă.

Explorarea în premieră a galeriilor aerate şi înecate din sistemul Tham Houay Say. Dezvoltarea atinge 1,2 km cu o adâncime minima de -30 m.

Explorarea în premieră a galeriilor înecate din peştera Khoun Houay Kenang, după Lacul Mare.

Scufundarea în peşteră, în premieră în Laos, cu un sistem de recirculare a aerului în sistem semideschis (rebreather).

Utilizarea mijloacelor de scufundare tehnică: amestecuri de gaze: nitrox şi decompresie pe oxigen pur.

Colectarea de probe de apa din principalele peşteri, resurgenţe şi sifoane explorate pentru analize fizico-chimice.

Observarea faunei cavernicole care trăieşte în mediul speleal în aer şi în apă, prin fotografie, filmare sau colectări.

Peste 7000 de fotografii realizate în peşteră şi în scufundare, cu mijloace laborioase de iluminare şi fotografiere, şi peste 30 de ore de filmare video au fost realizate în timpul expediţiei.

Această expediţie a fost pregătită prin alte 4 expediţii de explorare şi prospectare a zonelor carstice din Laos, care au avut loc în anii 2006, 2008, 2009 şi 2010. Şi, având în vedere rezultatele obţinute, cât şi logistica aflată deja la faţa locului – peste 1.500 kg de echipament speologic individual şi colectiv, de scufundare şi specific pentru tabără -, scafandrii spelogi români speră să organizeze o viitoare expediţie de explorare în Laos cât mai curând posibil.

Articol preluat integral….sursa…DESCOPERA

Sucidava: secretul unei cetăţi străvechi

Romanii au întemeiat aici o aşezare, pe care împăratul bizantin Constantin cel Mare o va transforma într-o puternică bază militară, cu menirea de a apăra podul construit în anul 328, în încercarea de a croi o cale peste Dunăre. Din pod – impresionantă construcţie din piatră, lemn şi mortar, cu lungimea de peste 2 kilometri – n-a mai rămas azi decât o fărâmă, arătată vizitatorilor sub numele de “piciorul podului“.

A urmat un mileniu şi jumătate de creşteri şi descreşteri: cucerită de huni, în 447, cetatea renaşte în vremea împăratului bizantin Justinian; cade sub atacurile avaro-slave în sec. al VI-lea, se ridică iarăşi, sub întruchiparea aşezării medievale Celei, atestată în sec. al XIII-lea, pentru ca mai apoi, în vremea lui Mihai Viteazul, să devină un punct de rezistenţă antiotomană. Şi istoria mai recentă a lăsat urme: există mărturii ce amintesc că aici a trăit, o vreme, Radu Popa Şapcă, una dintre cele mai importante figuri ale revoluţiei de la 1848, participant la adunarea de la Islaz.

Cu vremea, un oraş a crescut alături, dar Celei se găseşte tot aici, devenit azi un cartier al oraşului Corabia.

Case mai vechi şi mai noi, străzi, magazine, ici-colo cîte o clădire mai impunătoare, precum cea a primăriei, alcătuiesc înfăţişarea obişnuită a unui mic oraş din Oltenia. Iar la marginea lui, memoria străveche a locului şi-a găsit adăpost printre vestigiile de piatră şi cărămidă – ceea ce a mai rămas azi din cetatea greu încercată de vremuri.

Situl arheologic rămas ca amintire e un loc pe cât de frumos, pe atât de bogat în istorie. Ziduri groase din calcar fosilifer şi cărămidă romană, scoase la iveală cu migală de arheologi, conturează feluritele construcţii din interiorul cetăţii: termele (cu un uimitor sistem de încălzire prin pardoseală, o minune de inginerie antică – din care au rămas acele pietre pătrate aşezate regulat, în şiruri. şi înconjurate de vestigiile pereţilor clădirii), bazilica paleocreştină, locuinţe, porţi, turnuri…

Când şi când, cete de copii, veniţi în vizită “cu şcoala”, însufleţesc locul cu larmă de recreaţie. În rest, locul e mai mult tăcut. Înconjurate de copaci, iarbă şi flori sălbatice, zidurile degajă o oarecare nostalgie şi, totuşi, locul n-are nimic trist. Are mai degrabă înfăţişarea unei grădini secrete, liniştite şi poetice. Dar adevăratul secret se află undeva sub pământ: o fântână tainică!

Aşa-numita fântână secretă de la Sucidava – Celei este o construcţie uimitoare: un tunel de peste 25 de metri duce, oblic, spre adâncul pământului, la un izvor aflat la 18 m adâncime. De ce s-au trudit astfel locuitorii cetăţii, în loc să sape o fântână obişnuită, verticală, deasupra izvorului? Pentru că izvorul se afla în afara zidului cetăţii. În vremuri de asediu – şi cîte asedii n-au fost! -, cei dinăuntru aveau, astfel, la îndemână o sursă de apă neştiută de duşmani.

Tunelul ce duce spre apă e alcătuit, în proporţie de peste trei sferturi, din cărămidă romană, veche de peste un mileniu şi jumătate, minunat păstrată.

Autor: Mihaela Stanescu

Articol preluat integral….sursa..DESCOPERA.RO

DESCOPERA.ro a ajuns pe vârful Korzhenevskaya, la peste 7.000 de metri!

În vara acestui an, o echipă formată din patru alpinişti români a plecat într-o expediţie de o lună în Munţii Pamir, având drept scop ascensiunea vârfului Korzhenevskaya (7105 m), la împlinirea a 100 de ani de la descoperirea acestuia. DESCOPERA.ro a fost partener media al acestei fabuloase expediţii şi a ajuns, împreună cu alpiniştii români, pe vârf.

Sursa:DESCOPERA

Asa se vede o eclipsa de Soare din spatiu

La o prima vedere s-ar parea ca autorul fotografiei a comis o greseala de incepator si si-a fotografiat degetul care atinge obiectivul camerei. Dar fotografiile de mai jos, surprinse de cercetatorii NASA, sunt cat se poate de reale si de interesante, mai ales ca surprind momentul in care luna incepe sa acopere fata Soarelui.

Imaginile au fost realizate de SDO (Solar Dynamics Observatory) din partea NASA si reprezinta o premiera pentru acest observatorul in cauza. In fapt, SDO este capabil sa ofere fotografii ale Soarelui mult superioare fata de cele realizate pana in prezent, tot el fiind creditat, in ultimele luni, si cu surprinderea unor explozii solare spectaculoase.

Sursa:DailyMail

Raiul pe pamant – Insula Nordului din Seychelles

Autor: Adrian Nicolae

Din anul 1826 si pana in 1970, Insula Nordului a apartinut familiei Beaufond din Reunion. In tot acest timp, isula a servit ca plantati pentru fructe si mirodenii, precum si ca sursa pentru colectarea de guano, ulei de peste si miez uscat de nuca de cocos. Odata cu vanzarea insulei, aceasta a devenit un loc parasit, loc al animalelor si al plantelor salbatice, multe dintre ele fiind specii invazive. De abia in anul 2003, Insula Nordului a fost cumparata de Wilderness Safaris, o companie de turism eco din Africa de Sud, companie care a decis ca frumuseta originara a insulei este cea care trebuie readusa in atentia vizitatorilor. Programul de conservare a florei si faunei a dat roade imediat, iar cele 11 vile de lux amplasate in aceasta oaza de salbaticie primordiala sunt tot ceea ce poate fi mai frumos pentru un turist avid de astfel de placeri. Poate nu degeaba, Insula Nordului a devenit, in ultimii 8 ani, un loc preferat de catre tinerii casatoriti aflati in luna de miere.

Sursa:DESCOPERA

Uimitoarele profetii stiintifice ale lui Robert Boyle

Cand iei in mana un catalog de cosmetice si dai peste una dintre acele pagini parfumate – “atingeti pagina cu incheietura mainii si veti simti parfumul” – iti vine sa crezi ca s-a gandit cineva la asta inca de acum 300 de ani? La asta si la altele, inca si mai uimitoare, anticipand inventii realizate cu secole mai tarziu.Uite o intrebare interesanta: oare cate dintre uimitoarele progrese ale stiintei si tehnicii au fost imaginate cu secole inainte de a se petrece? Probabil, mai multe decat am crede. Iata, cel putin un om – e drept, unul dintre marii savanti ai Europei – s-a gandit la analgezice, la pilule somnifere si la vase maritime care sa navigheze indiferent de directia vantului, cu mai bine de trei sute de ani inainte ca aceste lucruri sa fi devenit realitate. Numele omului era Boyle. Robert Boyle.

Lista lui Boyle

Daca numele va suna oarecum cunoscut, dar nu stiti exact de unde sa prindeti amintirea fugara care va bantuie prin minte, iata un pont: Robert Boyle e cel cu “legea Boyle-Mariotte”, privind comportamentul gazelor. “Volumul unui gaz e invers proportional cu presiunea sa” si datorita acestei descoperiri geniale avem azi butelii pentru aragaz si putem face scuba diving cu rezervoarele de oxigen in spinare. Mare lucru n-am invatat noi la fizica despre el, dar merita stiut cate ceva, caci omul a fost un mare, mare, stralucit savant. Robert Boyle (1627 – 1691) a apartinut unei pleiade de ganditori europeni de elita, cele mai luminate minti stiintifice ale secolului al XVII-lea. Desi inca tributari conceptiilor alchimiei, predecesoarea stiintelor moderne ale chimiei si fizicii, acesti savanti – Boyle, dar si Isaac Newton sunt exemple ilustrative – au pus, in acelasi timp, bazele gandirii stiintifice moderne. Boyle, chimist, fizician, naturalist, filosof, dar si cercetator in domeniul teologiei, este unul dintre intemeietorii chimiei moderne.

Unul dintre semnele maturizarii si modernizarii stiintei europene a fost aparitia asociatiilor de savanti, dedicate schimbului de idei, sprijinirii cercetarilor, publicarii de lucruri de specialitate. In 1660, la Londra, a fost infiintata Royal Society, cea dintai organizatie stiintifica din lume. Printre fondatori – mari savanti ai vremii – s-a numarat si Robert Boyle. Cu acest prilej, a intocmit un fel de lista a aspiratiilor sale, cuprinzand lucruri pe care si-ar fi dorit sa le vada inventate – si este uimitoare precizia cu care a anticipat multe dintre inventiile secolelor XVIII, XIX si XX. Aproape toate cele 24 de lucruri trecute pe lista au devenit realitate. Dar profetic? Sau o justa anticipare a intensificarii ritmului progresului, din perspectiva bine documentata a unui savant martor la progresul stiintific deja remarcabil din vremea sa (pentru ca secolul al XVII-lea a fost o epoca de mare avant, in care stiinte ca fizica si chimia, desprinzandu-se din hatisul alchimiei, au inceput sa-si gaseasca, fiecare, un drum al ei, apropiindu-se de ceea sunt astazi)?

Oricum ar fi, lista lui Boyle – care e piesa de rezistenta a unei expozitii dedicate implinirii a 350 de ani de la fondarea Royal Society – ii surprinde pe vizitatori, desi acestia sunt foarte familiarizati cu inventiile prezise in ea. Si iata cateva dintre lucrurile pe care pe care si le dorea savantul si pe care le vedea realizate candva. Intre timp, dorintele i s-au indeplinit.

“O armura usoara si foarte tare” isi dorea Boyle; desi, in secolul al XVII-lea, nu se mai purtau armurile stil medieval, din tabla de fier, grele de zeci de kilograme, necesitatea unui vesmant care sa apere corpul de ranire era cu atat mai stringenta cu cat, intre timp, se inventasera si intrasera in uz, in razboaiele din Europa, armele de foc. Si iata, trei secole mai tarziu, dorinta lui anticipativa s-a indeplinit: armurile moderne – echipamentele anti-glont, – realizate dintr-o fibra sintetica speciala, numita kevlar, sunt nu doar foarte usoare – mai ales in comparatie cu armurile de fier ale trecutului – ci si extrem de solide, kevlarul avand o rezistenta foarte mare la intindere, ceea ce ii permite sa absoarba socul impactului produs de glont, fara a fi strapuns.

Leacuri care sa aline durerea, sa ajute somnul si sa revigoreze trupul obosit erau vise vechi ale oamenilor, iar Boyle, martor al suferintelor contemporanilor si, poate, supus si el unor suferinte asemanatoare, se gandea cu speranta la ziua cand vor exista asemenea medicamente care “sa stimuleze imaginatia, trezirea, memoria si alte functii, sa potoleasca durerea, sa aduca somn nevinovat, visuri inofensive…” Cu siguranta, ar fi fost coplesit sa afle despre progresele medicinei, despre sutele de analgezice si sedative pe care le folosim azi, despre tranchilizantele si energizantele actuale, carora li se adauga si drogurile psihedelice care “exalta imaginatia”; probabil, insa, ar fi deplans, ca si noi, efectele abuzului de substante asupra unei omeniri devenite aproape dependenta de medicamente.

Progresele chimiei au fost anticipate si de acea ciudata, dar realizata (ba chiar banalizata) intre timp viziune a unei “suprafete lacuite care sa imprastie parfum atunci cand e frecata”. Azi, asa ceva exista – de pilda, in carti pentru copii, dar mai ales in materiale publicitare care vor sa adauge o noua dimensiune senzoriala prezentarii, precum cataloagele de produse de parfumerie de care am amintit.

Navigatia era un subiect de interes pentru toti savantii Regatului Unit, caci insularitatea si traditia calatoriilor pe mare erau inscrise in cultura britanica si orice om nascut si crescut in Insulele Britanice (Boyle era nascut in Irlanda) era, in sufletul sau, un marinar si un explorator, chiar daca nu parasise vreodata uscatul. Boyle visa la “un mijloc practic si sigur de a afla longitudinea”, un vis comun tuturor natiilor navigatoare, caci, la vremea in care el isi intocmise lista, un astfel de mijloc inca nu fusese gasit. Astronomii si navigatorii stiau sa calculeze latitudinea, masurand, cu cuadrantul sau astrolabul, inaltimea fata de meridian a soarelui sau a unor stele cunoscute, dar longitudinea ramanea o coordonata geografica enigmatica.

Amerigo Vespucci, inca din secolul al XVI-lea; Galileo Galilei, la inceputul secolul al XVII-lea, propusesera niste metode – bazate pe pozitia lunii si distanta acesteia pana la Pamant – dar acestea erau imperfecte, supuse unui risc mare de eroare. Importanta cunoasterii longitudinii era evidenta, astfel incat numerosi oameni de stiinta erau preocupati de rezolvarea acestei probleme. In 1714, dupa un mare numar de dezastre navale – atribuite erorilor in masurarea longitudinii – guvernul britanic a infiintat Comisia Longitudinii, insarcinata sa evalueze si sa recompenseze cu premii contributiile la rezolvarea problemei. Prima persoana care urma sa demonstreze o metoda practica, simpla, de a masura longitudinea la care se gasea o corabie, in largul marii, urma sa fie rasplatita generos. Premiile au stimulat cercetarile, dar longitudinea tot nu si-a dezvaluit cu usurinta misterele. Premiul a fost castigat abia in 1773 (!) de John Harisson, un ceasornicar englez care a inventat cronometrul marin. Chiar si asa, din cauza ca aceste cronometre de precizie erau foarte scumpe (iar cei care nu le aveau recurgeau tot la vechile si imprecisele metode ce implicau Luna), a mai trebuit sa treaca un timp pana cand masurararea longitudinii sa devina cu adevarat simpla si la indemana tuturor, lucru care, de fapt, s-a intamplat abia la inceputul secolului XX.

Dar nu numai orientarea pe mare era o preocupare pentru Robert Boyle, ci si tehnica de constructie a vaselor. Intr-o vreme in care, pentru a parcurge distantele mari ale calatoriilor oceanice, nu existau decat nave cu vele, el se gandea – si a consemnat in lista sa acest gand – cat de bine ar fi sa existe “vase care sa navigheze pe orice fel de vant” si “nave care sa nu poata fi scufundate”. Daca tragedia Titanicului ne-a invatat ca e cazul sa dam dovada de putina modestie cand vorbim despre nave “imposibil de scufundat”, nu-i mai putin adevarat ca navele moderne sunt foarte sigure, prezentand, efectiv, un risc foarte mic de a se scufunda. iar inventarea vaselor cu motoare actionate de aburi, vase care, la sfarsitul secolului al XIX-lea, inlocuisera aproape in intregime corabiile cu panze, arata cat de departe a vazut Boyle atunci cand si-a formulat dorinta-profetie: intr-adevar, aceste nave, impinse de forta motoarelor lor si nu de forta vantului, se sinchisesc prea putin de capriciile vantului.

Ce-si mai dorea Robert Boyle?

Prelungirea vietii: s-a facut. Daca in Britania secolului al XVII-lea, speranta de viata, la nivelul intregii populatii, era putin peste 40 de ani, in ziua de azi a ajuns la peste 79 de ani.

Arta de a zbura: sa fi vazut el miile de aparate de zbor inventate in veacurile care au urmat, de la balonul cu aer cald inaltat de fratii Montgolfier la 4 iunie 1883, in cea dintai demonstratie publica a inventiei lor, si pana la nenumaratele avioane, elicoptere, drone zburatoare, astronave si Statia Spatiala Internationala, care ilustreaza, in secolul XXI, miracolul zborului, la care el putuse doar sa viseze!

Lumina vesnica? O lampa solara, care capteaza ziua energia soarelui, o transforma si o emite, sub forma de lumina, in timpul noptii, e ceva aproape banal. Atata timp cat celulele fotovoltaice si acumulatorii se mentin in stare de functionare, obiectul emite lumina, iar daca Robert Boyle ar fi vazut un asemenea dispozitiv, ar fi considerat cu siguranta ca dorinta sa privind existenta unei surse perpetue de lumina s-a indeplinit.

Si toate aceste dorinte/predictii au fost emise intr-o vreme in care lumea in care traia Robert Boyle era inca dominata de superstitii, ravasita de conflicte religioase si abia iesita dintr-un razboi civil devastator (1642 -1651). Regele Carol I fusese decapitat in 1649, absolutismul monarhic fusese inlocuit cu un regim parlamentar, dar asta s-a facut cu sange: timp de 9 ani, trei serii de conflicte i-au opus pe regalisti adeptilor lui Cromwell, pana cand, dupa moartea acestuia, tara s-a intors la statutul de monarhie (moderat, totusi, de existenta unui parlament ca organ legislativ, situatie care s-a pastrat pana azi in Marea Britanie) aducandu-l pe tron, in 1660, pe fiul regelui executat, Carol al II-lea.

In aceste vremuri atat de agitate, cu atatea schimbari de situatii, cu o asemenea instabilitate si cu atat de multe suferinta omeneasca, o mana de carturari isi indrepta totusi, gandul si stradania spre stiinta si spre progres. Infiintarea Royal Society, un act de cultura aflat deasupra tuturor conflictelor politice, proclama victoria cunoasterii, iar dorintele vizionare ale lui Robert Boyle, puse pe hartie in urma cu trei secole si jumatate, pastrate aproape miraculos pana la noi si indeplinite in forme atat de uimitoare, sunt o expresie a optimismului, a increderii in evolutia umana.

Sursa:DESCOPERA

Temple de basm de pe Pamant

Autor: Alexandru Safta

Manastirea Cuibul Tigrului
Rezemat grijuliu pe marginea unei stanci inalte de aproape 1.000 de metri din Valea Paro, Cuibul Tigrului este unul dintre cele mai sfinte locuri din Bhutan. Legenda spune ca Guru Rinpoche, al doilea Buddha, a zburat pe aceasta stanca in spatele unei tigroaice si apoi a meditat intr-o pestera care ar exista astazi intre peretii manastirii. Lacasul de cult, denumit formal Taktshang Goemba, a fost contruit in 1692 si reconstruit in 1998, in urma unui incendiu. Astazi, manastirea nu mai gazduieste budisti asceti si nu poate fi vizitata nici de turistii obisnuiti.

Wat Rong Khun
Wat Rong Khun din Chiang Rai, Thailanda, este diferita de toate templele budiste ale lumii. Structura complet alba si intens ornamentata, abundenta in oglinzi mozaicale ce par sa straluceasca magic, a fost realizata intr-un stil distinctiv contemporan. Templul este rezultatul mintii renumitului artist thailandez Chalermchai Kositpipat. In fapt, cladirea se afla inca in proces de construire, iar arhitectul sau prevede ca acest proces va mai dura aproximativ 90 de ani . Acest lucru transforma templul budhist in echivalentul bisericii Sagrada Familia, a lui Gaudi, din Barcelona, Spania.

Prambanan
Prambanan este un templu hindus din Java Centrala, Indonezia. A fost construit in 850 d.Hr., si este compus din opt mari sanctuare principale si 250 mai mici, in jurul lor. Aproape toti peretii templului sunt acoperiti cu basoreliefuri spectaculoase, care spun povesti ale incarnarilor zeitatii supreme hinduse Vishnu, relateaza aventurile lui Hanuman Regele Maimuta, istorisesc Ramayana si alte legende. Desi nu este cel mai mare templu din Inzonezia (Borobudur este mai mare), Prambanan compenseaza prin gratie si fumusete.

Pagoda Shwedagon
Nimeni nu stie exact cand a fost construita paya sau pagoda Shwedagon din Myanmar. Legenda spune ca are o vechime de 2.500 de ani, dar arheologii estimeaza ca a fost ridicata intre secolele VI si X ale erei noastre. In general, cand oamenii folosesc formule de tipul “templul auriu”, se refera in general la culoarea galbena a structurii. Dar in cazul Pagodei Shwedagon, “auriu” inseamna efectiv placat cu aur. In secolul al XV-lea, o regina a poporului Mon si-a donat greutatea ei in aur templului. Aceasta traditie s-a pastrat pana in zilele noastre, pelerinii facand ani de zile economii pentru a cumpara mici pachete de frunze din aur pentru a le lipi de peretii templului. Ca si cand tot acest aur nu ar fi fost de ajuns, domul cladirii este acoperit cu peste 5.000 de diamante si cu 2.000 de rubine – exista chiar si un diamant de 76 de carate in varf. Iar templul a gazduit una dintre cele mai sfinte relicve budiste: opt fire din parul lui Buddha.

Templul Cerului
Este un templu taoist din Beijing, capitala Chinei. Templul a fost construit in secolul al XIV-lea, de catre imparatul Yongle al Dinastiei Ming – acelasi care a construit si Orasul Interzis – ca templu personal al sau, unde avea sa se roage pentru recolte bogate si pentru iertarea pacatelor poporului. Arhitectura templului este una interesanta si remarcabila, deoarece tot ce reprezinta Raiul in templu este circular, in timp ce, la nivelul solului, unde se afla elementele caracteristice Pamantului, totul este patrat.

Templul Chion-in
Templul Chion-in a fost construit in 1234 d.Hr., in onoarea fondaturului Buddism-ului Jodo, un preot pe nume Honen, care a postit pana la deces, pe chiar locul templului. La un moment dat, complexul avea 21 de cladiri dar, din pricina cutremurelor si a incendiilor, cea mai veche cladire ramasa in picioare dateaza doar din secolul XVII. Vizitatorii templului Chion-in trebuie mai intai sa treaca de cea mai mare poarta a Japoniei: Poarta inalta de doua etaje San-mon. Clopotul templului este si el un detinator de record: cantareste 74 de tone si este nevoie de 17 calugari pentru a fi tras, cu ocazia sarbatorilor Noului An. O alta trasatura interesanta a templului Chion-in este podeaua “melodioasa” a Salii Assemblu. Denumita uguisu-bari sau podeaua privighetoare, placile de lemn care intra in componenta ei au fost special create sa trosneasca la orice pas pentru a-i avertiza pe calugari in cazul unor intrusi.

Borobudur
In secolul al XIX-lea, fortele de ocupatie germane din Indonezia au descoperit o ruina colosala ascunsa in jungele Javei. Dadusere peste complexul Borobudur, o structura gigantica, construita din aproape 55.000 de metri cubi de piatra. Templul are aproape 2.700 de basoreliefuri si 504 statui ale lui Buddha. Nici pana astazi nu stie nimeni cu precizie cand sau pentru ce a fost construit, dar nici motivul abandonarii sale absolute cu sute de ani in urma. Unii cercetatori cred ca Borobudur este de fapt un urias manual de Buddhism, deoarece gravurile sale spun povestea vietii lui Buddha si principiile invataturilor sale. Pentru a “citi”, pelerinul trebuie sa treaca prin noua platforme si sa mearga pe o distanta mai mare de trei kilometri.

Templul de Aur
Harmandir Sahib, insemnand Locuinta Domnului sau pur si simplu Templul de Aur din Punjab, India, este cel mai sacru lacas de cult al Shikhismului. Pentru adeptii acestei religii asiatice, Templul de Aur simbolizeaza libertatea infinita si independenta spirituala. Locul pe care sa ridica templul era la inceput acoperit cu un mic lac, atat de linistit incat chiar si Buddha l-a vizitat pentru a medita. Mii de ani mai tarziu, Guru Nanak, fondatorul Sikhismului a trait si a meditat la randul sau pe malul aceluiasi lac. Construirea Templului de Aur a inceput in anii 1500, atunci cand al patrulea Guru Sikhist a largit lacul, care a devenit atunci Amritsar, sau Piscina Nectarului Nemuririi, in jurul caruia templul si orasul au fost ridicate. Templul in sine este decorat cu sculpturi din marmura, placat cu aur si acoperit cu pietre pretioase.

Templul din Srirangam al lui Vishnu
Templul Sri Ranganathaswamy din orasul indian Tiruchirapalli (sau Trichy) este cel mai mare templu hindus inca folosit ca atare din lume. Lacasul de cult ii este dedicat lui Vishnu, una dintre cele trei zeitati ale Hinduismului. Legenda spune ca acum mult timp un intelept s-a odihnit aici si a construit o statuie a lui Vishnu culcat pe un mare sarpe. Atunci cand a fost pregatit sa isi reia calatoria, a descoperit ca statuia nu putea fi miscata, asa ca un mic templu a fost construit in jurul ei. Peste secole, templul a “crescut”, in timp ce constructii tot mai mari erau ridicate peste cele existente. Complexul de temple este masic: acopera o suprafata de 63 de hectare, cu sapte pereti cocentrici, cel exterior avand lungimea de patru kilometri. Peretii demarcheaza spatiu cu spatiu, fiecare mai sacru decat urmatorul, cele interioare fiindu-le interzise celor care nu sunt de religie hindusa. Templul din Srirangam este faimos pentru cele 21 de goupuramas ale sale, cladirea avand inaltimea de 72 de metri si fiind cel mai inalt templu al Asiei.

Angkor Wat
Cel mai mare templu din istoria umanitatii si obiect de inspiratie pentru nenumarate povesti si filme hollywoodiene este Angkor Wat. A fost construit la inceputul secolului ai XII-lea in Cambodgia de astazi. Faimos la scara mondiala, a fost primul templu hindus dedicat lui Vishnu. In secolul al XIV-lea sau al XV-lea, pe masura ce Buddhismul s-a extins prin toata Asia, templu a fost convertit la aceasta religie. Lumea occidentala a descoperit impozantul Angkor Wat atunci cand un calugar portughez din secolul XVI l-a vizitat si l-a descris, elocvent, ca pe “o constructie atat de extraordinara incat este imposibil de descris cu un creion, mai ales pentru ca nu se aseamana cu nicio alta cladire din lume. Are turnuri si ornamente, dar si toate finisajele pe care le poate concepe geniul uman”. Cuvintele calugarului sunt pline de adevar si astazi. Turistii care viziteaza templul Angkor Wat se duc in general doar la ruintele lui Angkor Thom si Bayon, din apropiere, doua temple fantastice ce au servit drept capitala antica a imperiului Khmer.

Palatul Potala
Palatul Potala, construit pe varful Muntelui Rosu din Lhasa, Tibet, China, a fost construit de primul imparat al Tibetului in 637 d.Hr. Asa cum arata el astazi, palatul a fost reconstruit pe la jumatatea anilor 1600 de catre al cincilea Dalai Lama. Templul consta din doua cladiri principale: Potrang Karpo (Palatul Alb) si Portrang Marpo (Palatul Rosu). A reprezentat resedinta principala a celui de-al paisprezecelea Dalai Lama, cel actual, pana cand acesta a fost fortat sa fuga in India, odata cu invadarea Tibetului de catre China in 1959. Locul este acum un muzeu de stat.

Templul Jokhan
Templul Jokhan este centrul spiritual din Lhasa si este considerat cel mai sacru si mai important lacas de cult din Tibet. Templul a fost construit in 642 d.Hr. si de atunci gazduieste cel mai venerat obiect din Buddhismul Tibetan: o statuie sacra a lui Gautama Buddha, fondatorul Buddhismului. Orasul Lahasa are trei trasee concentrice pe care pelerinii le parcurg pentru a ajunge la Templul Jokhang. Multi chiar strabat aceasta ruta in genunchi sau taras, pentru a se purifica spiritual.

Varanasi
Varanasi din India nu este chiar un templu, ci un oras hindus sfant in sine, localizat pe malul Raului Gange. Este, adesea, denumit “Orasul Templelor”, intrucat aproape fiecare drum de aici se intersecteaza cu un templu apropiat. Centru de pelerinaj – milioane de oameni vin aici anual -, orasul are legaturi si cu religiile budista si jainista.

DESCOPERA

La revedere România.

Dragã Românie,

Cînd vei citi aceste rînduri sã ºtii cã decizia mea e luatã. Tu nu eºti vinovatã cu nimic. Vinovat sînt eu pentru cã nici la 25 de ani nu pot sã-þi ofer nimic. Nu pot sã-þi ofer siguranþa zilei de mîine, nu pot sã-þi ofer un acoperiº, un loc în care sã ne creºtem copiii.
Am decis sã te pãrãsesc ºi aºa e mai bine. Cînd voi avea hipertensiune arterialã, acolo unde voi ajunge, nu voi da vina pe hamburgeri, pe regimul de alimentaþie, pe legumele modificate genetic. Nu voi face studii despre nefericire. Voi da vina pe Piatra Craiului, pe Pietrele Doamnei, pe Defileul Nerei, care vor sã-mi iasã din piept. Nu am nevoie de British Airways. Voi lua cu mine avioanele tale jegoase puþind a salam ºi a ceapã, avioane care m-au fâcut sã vãd Ilvele, Criºul, rafinãriile arzînd noaptea.
Draga mea, am obosit. Am obosit ca cetãþean sã mã trezesc în campanii electorale ºi sã-mi zîmbeascã tot felul de candidaþi lipiþi pe zidul Seminarului ortodox. Am obosit sã mi se sugereze la predica de duminicã sã-mi fac datoria de cetãþean faþã de cel care a sprijinit parohia mea. Am obosit sã colecþionez brichete, pixuri, agende, gãleþi, cizme de cauciuc, calendare de buzunar. Am obosit sã stau la trecerea de pietoni ºi sã acord prioritate stranierilor cu maºini de închiriat din care rãsunã la maxim manele. Am obosit sã aud limba mea stîlcitã în fel ºi chip, pocitã mai ceva ca un cocoºat de la Notre Damme. ªi asta pentru ce? Sã stai la coadã la supermarket ºi în faþa ta unul sã întrebe como se chiamã pîine în limba romena, apoi sã înjure de mama focului cã micii sînt expiraþi. Sã-þi botezi copilul Mario, Esteban, sã serveºti la nuntã rom Jamaica ºi lasagna?
Iartã-mã draga mea. Pentru tine m-am trezit în fiecare dimineaþã cînd a trebuit sã mã duc la vot. Te-am vrut pentru mine aºa cum m-am priceput eu. Dar nu m-am gîndit niciodatã cã vei lãsa capul în pãmînt ºi te vei duce dupã cel care îþi spune autoritar “Alora fã”.
Te-ai înrolat într-un rãzboi care nu e al tãu ºi te-ai întors în cîrje. Iar cei care sînt acum lîngã tine se bat cu pumnul în piept cã vor indemnizaþie de însoþitor. În timp ce noi sîntem verificaþi cu poliþia la domiciliu dacã nu cumva suferim de boli închipuite.
Iartã-mã Românie cã nu te-am dus la altar cînd a trebuit. Cã poate ceea ce Dumnezeu a unit omul nu ar trebui sã despartã.
Tu nu eºti vinovatã cu nimic. Tot ce pot face acum e sã-þi arãt lumea prin ochii mei.

Jurnalul de bord!